Ghemotocul din neant IV

Dragelor şi poate şi dragilor, vă eram datoare cu încă o parte a povestioarei pisicuţei norocoase! De atunci şi până acum s-au întâmplat multe... examene pe bandă rulantă, nopţi de scris pentru lucrarea de licenţă şi lipsa de interes a profesorului coordonator... plus o durere de spate cumplită care mă cam ţine în pat! Se cere o drumeţie la doctor pe mâine... Însă, trebuie să îi mulţumesc acestei dureri că am ocazia să vă scriu! Mă simt atât de "bine" în cât orice activitate mi-a fost suspendată, mai ales cea intelectuală. Şi printre junghiurile atât de simpatice mi-am zis că măcar despre Mitzi să vorbim...

Simpatica motănică a fost tare, tare cuminţică pe tren, stârnind admiraţia tuturor, chiar şi a naşei! După ce a fost eliberată din cutiuţa în care a fost transportată pe drumurile Bucureştiului, s-a cuibărit bine în braţe, apoi a cercetat cu ochi mari şi curioşi noua locaţie în care se afla. După ce a văzut ea cât de interesant este să te uiţi pe geam şi că poţi vâna fără griji fiinţele alea cu două picioare de afară, s-a liniştit. Tot drumul a făcut năniţă dându-se în spectacol ca o adevărată lady ce este ea! Se răsucea, se întindea, torcea, stătea cu burtica în sus...Se mai trezea ea la opririle trenului că se vânturau oamenii prin vagon, dar în rest somnic nene, nu glumă! Trei ore şi ceva am tot sforăit, în brăţică, unde era cald şi bine şi comfortabil....
Ajunsă în noua ei casă, a păşit cu timiditate, mirosind totul cu mare băgare de seamă... În scurt timp însă a ajuns la concluzia că are o casă întreagă la dispoziţie (nu doar o cameră, ca înainte), prin care poate să zburde, să se caţăre şi să ţopăie în voie... Ba chiar de la atât entuziasm a căzut şi în bolul cu apă... udând totul în jur!
Iar acum, după aproape două săptămâni de la escapada ceferistă, Mitzi s-a făcut stăpână pe casă şi ne vânează cu mare dibăcie picioarele şi papucii!
Iar dimineaţa, dacă nu suntem prompţi cu masa, se urcă pe marginea patului şi ne plonjează în cap!
Zilele astea a fost puţin cam supărată că nu m-am mai jucat cu ea, dar ţinând cont că nu mă pot apleca nici să mă leg la şireturi (slavă domnului că e cald şi nu prea e nevoie de şireturi) am o scuză destul de solidă pentru lipsa mea de implicare în activităţile micului balaur mustăcios!
Până la noi povestioare cu simpatica Mitzi, vă doresc tuturor multă sănătate şi o săptămână cât mai bună! Şi să ne auzim cu veşti mai bune şi fără dureri de spate!

Vă salută şi Mitzi!