Dulceaţă de zmeură

Am citit undeva, pe internet un comentariu tare drăguţ... şi anume că "natura trebuie să fi fost îndrăgostită când a creat zmeura"! Cât de adevărat... parfumul, dulceaţa, gingăşia acestui fruct nu te pot duce cu gândul la altceva decât la o poveste de dragoste: una de care nu te mai poţi sătura în veci!
Şi pentru că asemenea sentimente e frumos să nu fie uitate, ce poate fi mai bine decât să transformăm zmeura abia îndrăgostită într-o dulceaţă de un rubiniu fermectăro, care se ne reîndrăgostească de viaţă şi de natură în miezul fivorului de iarnă!

Ingrediente:

- 1 kg zmeură proaspătă
- 1 kg zahăr
- zeama de la o lămâie

Preparare:

Fructele proaspete, curăţate de frunze şi codiţe se pun într-o strecurătoare şi se spală sub un jet de apă.
Zmeura spălată se pune într-o cratiţă de aproximativ 4 litrii, alternând straturi de zahăr, fructe şi zeamă de lămâie şi lăsându-le să stea câteva ore (1-2) pentru a îşi lăsa zeama.
Dulceaţa se fierbe la foc tare, pentru a se lega repede siropul, iar fructele să nu devină un terci.
După ce dulceaţa s-a răcit, se pune în borcane.

Pont! Zmeura, pe lângă faptul că poate fi folosită cu încredere în măştile faciale cu argilă, mâncată proaspătă, ajută pielea sa se bronzeze frumos şi are grijă şi de inima noastră! Aşa că.... poate natura chiar a fost îndrăgostită când a creat fructele astea!