Pentru că orice sfârşit reprezintă un început, la
fel şi acest desert se poate transforma sub ochii noştrii, teleportându-ne într-o
perioadă când eram mici, inocenţi, lipsiţi de griji, protejaţi de orice
năpastă, în braţele mamei sau a bunicii, mirosul proaspăt de lapte gâdilându-ne
pe la nas...
Aşadar, în viziunea mea, acest desert reprezintă melancolia, speranţa, noul,
puterea de a accepta schimbările, de a le împăca cu trecutul şi puterea unui
nou început, desigur, un început cu burtica plină şi sufletul mângâiat de
soare, de primăvară, de parfumul de flori şi speranţă!
Ingrediente:
-
500 ml lapte
- 1 lingură mac
- zahăr după gust
- dulceaţă (de care vă place vouă)
- nuci
- griş (aprox. 5 linguri)
Preparare:
Puneţi
într-o crăticioară cu baza groasă laptele împreună cu zahărul şi macul la
fiert.
În momentul în care laptele începe să fiarbă, adăugaţi griş în ploaie, puţin
câte puţin, amestecând vânjos în continuu, pentru a evita formarea
cocoloaşelor. O să vă daţi seama în funcţie de consistenţă dacă mai e sau nu
nevoie să puneţi griş în lapte. Acesta va începe să se îngroaşe şi să fiarbă
repede, aşa că amestecaţi cu putere, iar când laptele capătă o consistenţă ca
de cremă. După ce aţi pus tot grişul lăsaţi să mai fiarbă aprox. 1-2 minute, nu
mai mult!!
Serviţi cât încă este cald, cu dulceaţă şi nuci tocate pe deasupra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu