Este una dintre plantele pe care le culeg cu mare drag împreună cu Maia, în fiecare vară, de dimineaţa până ne facem norma! Şi sinceră să fiu, nicio activitate nu e mai plăcută decât să te trezeşti dis de dimineaţă, să îţi pui în paner mâncarea şi apa, şi să pleci când încă iarba este plină de rouă, la cules de coada-şoricelului! Parcă mâncarea este mai gustoasă după o astfel de activitate, mâncare simplă, nimic ieşit din comun, dar savurată la umbra unui butuc de vie, pe iarba deasă, parfumată, plină de gărgăriţe!
Dar cam atât cu plăcerile produse de culegerea plantei, să trecem la descriere!
În anumite zone ale ţării se consideră că această plantă ar avea proprietăţi "magice", fiind un adevărat ajutor pentru femei. Se crede că ajută la fertilitate şi alte boli ale femeilor, fiind într-un fel un adevărat simbol al sexului frumos. Fapt dovedit şi de o echipă de cercetători, care au ajuns la concluzia că două substanţe din coada-şoricelului îmbunătăţesc răspunsul organismului la hormonii responsabili cu declanşarea caracteristicilor feminine, printre care şi menstruaţia.
După părerea mea, planta asta seamănă foarte mult cu o alta, care popular este numită Ruşinea fetei, fapt ce încă o dată îi poate stabili relaţiile cu sexul frumos...
Bun, acum câteva idei despre unde găsim coada-şoricelului şi cum ne facem provizii de ceai pentru iarnă!
Ei bine, o putem găsi oriunde, (mai puţin în oraşe acolo o găsim doar in magazinele de specialitate, gata uscată şi ambalată), pentru că este o plantă foarte rezistentă! Dar cel mai bine e să o căutăm în locurile însorite, după cum am spus, noi mergem la vie să adunăm, pentru că dealurile acoperite cu viţă de vie sunt scăldate în razele soarelui.
Din câte am citit, indicat este să fie culeasă pe vreme uscată, când soarele este în înaltul cerului, pentru că atunci are maximum de substanţe active. Cu toate astea, noi mergem mai de dimineaţă, pentru că dacă am culege florile pe soarele ăsta atât de agresiv, când m-aş întoarce acasă aş avea şi o insolaţie de zile mari! Dar cum oricum ne prinde amiaza adunând putem spune că avem plante din ambele categorii.
Când îl adunaţi indicat ar fi să culegeţi doar florile, rupându-le chiar de la bază, pentru a îi acorda plantei şansa să înflorească iar în câteva zile şi de a-şi perpetua specia, pentru că, nu-i aşa, vreţi să găsiţi şi anul următor coada-şoricelului din belşug.
Pentru a vă uşura munca, puteţi folosi o foarfecă de grădină să taiaţi planta, eu prefer să o culeg fără astfel de instrumente.
Şi intervalul de timp în care puteţi aduna coada-şoricelului este cuprins între lunile iulie-octombrie.
După ce aţi cules câte flori vreţi, trebuie să le puneţi la uscat, iar după ce se finalizează procesul, le păstraţi în pungi de hărtie sau pânză, în locuri întunecate, fără umiditate.
Câteva din bolile în care planta este considerată un adevărat medicament:
- hepatită
- indigestie
- colită
- amenoree
- acnee
- arsuri
- răni deschise
- transpiraţie excesivă
În transpiraţia excesivă sunt recomandate băi cu extract de coada-şoricelului! Se fac astfel de băi de 2-3 ori pe săptămână, reducând astfel transpiraţia şi chiar erupţiile cutanate provocate de amestecul de praf cu transpiraţie.
Pentru mai multe informaţii utile şi pentru modul în care puteţi folosi ceaiul din coada-şoricelului pentru diferite afecţiuni, accesaţi această adresă. Sunt clar mult mai bine documentaţi decât mine şi nu are rost să preiau informaţiile lor din moment ce oricine are acces la site-ul lor.
Şi încă ceva, ce mă simt datoare să comunic, ceaiul din coada-şoricelului nu este recomandat femeilor însărcinate.
Cules plăcut, însă responsabil! Nu doar noi vrem să ne bucurăm de beneficiile acestei plante! Mai sunt şi alţii aşa că e important să nu distrugem, ci să adunăm responsabil, oferindu-i şi plantei şansa să se regenereze. Nu e important să le decimăm ca să avem trei saci de ceai în cămară, ci să mai putem aduna şi la anu....
Menţionez că pozele folosite nu îmi aparţin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu