Retetele Amaliei: Cozonăcelul nostru cel de toate zilele

Zi plină şi călduroasă a fost cea de azi... Şi deşi încă nu s-a terminat iar eu încă mai am multe de făcut... pe plan şcolar (din păcate), am ajuns la concluzia că nu are rost să mă frământ singură prea mult, renunţând la lucrurile care îmi fac cu adevărat plăcere! Aşa că, printre picături, încet dar sigur, pasiunile mele îşi reintră în drepturi: sunt de un miliard de ori mai importante decât toate prostiile administrative!
Şi pentru că vine Paştele, nimic nu merge mai bine decât o reţetă de cozonac pufos, parfumat şi îmbietor! Ca să nu mai spunem că merge mână în mână cu această pască cu smântânică.

Cozonăcelul nostru nu e unul clasic, dar nu e o problemă! Reţeta e aceeaşi, forma diferă şi o să învăţăm cum să le facem pe amândouă!

Pentru aluat aveţi nevoie de:

- 1 kg făină
- 40-50 g drojdie
- 2 pahare lapte
- 200 g unt
- 4-5 ouă
- 200 g zahăr
- zahăr vanilat
- coaja rasă de lămâie
- un vârf de cuţit de sare

Pentru umplutură aveţi nevoie de:

- 400 g miez de nucă măcinat
- 200 g zahăr
- 1 sau 2 albuşuri
- o jumătate de pahar lapte
- o lingură sau 2 de cacaoa
- o lingură esenţă de rom
- se pot adăuga şi câteva stafide sau merişoare

Prepararea aluatului:

Cernem făină, adăugăm drojdia dizolvată în lapte călduţ, îndulcit cu miere sau zahăr. Într-un alt vas batem ouăle întregi, împreună cu zahărul şi puţintică sare. Ouăle astfel bătute se toarnă în mijlocul grămezii de făină. Adăugăm, dacă vrem, coajă de lămăie sau portocală rasă. De asemenea adăugăm zahăr vanilat şi esenţă de rom. Începem să amestecăm uşor, cu o singură mână, pentru a se absorbi toată făina. Dacă aluatul este prea tare, se mai poate adăuga puţin lapte călduţ. Frământăm totul cu simţ de răspundere, iar în momentul în care se desprinde de pe mână şi de pe pereţii ligheanului în care frământăm, adăugăm treptat, frământându-se mereu, untul topit şi călduţ, nu fierbinte.
Apoi, acoperim aluatul cu un prosop curat şi îl lăsăm la crescut într-un loc cald. Dospitul depinde de cât de cald este în camera în care ţinem aluatul sau de calitatea drojdiei. În medie, aluatul trebuie să stea la crescut cam 1-3 ore

Prepararea umpluturii:

Umplutura se prepară în timpul cât aluatul stă la crescut.
Nucile măcinate se pun într-un castron şi se amestecă împreună cu zahărul, esenţa de rom, coaja rasă de lamâie, albuşurile bătute spumă, laptele şi cacaoa dată prin sită.

Asamblare:

După ce aluatul a crescut, se ia pe rând câte o bucată, se aşează pe masa de lucru, pe care am uns-o cu ulei sau pe care am presărat făină şi se întinde uşor cu mâna o foaie de 1 cm grosime. Bucata pe care o folosim va diferi în funcţie de tava de copt a fiecăruia.
Pe aceasta foaie întinsă întindem unifor umplutura de nuci. O să facem două astfel de rulouri pe care apoi le împletim şi le aşezăm în tava de copt tapetată şi puţin încălzită. Ungem cozonacul pe deasupra cu unt, îl acoperim cu un prosopel curat şi îl aşezăm într-un loc cald, să mai crească oleacă. Când cozonăceii noştrii au crescut suficient, se ung cu ou şi se dau la cuptorul preîncălzit. Cam pe la jumătatea timpului de coacere se mai ung puţin şi presărăm deasupra zahăr.
Timpul de coacere: aproximativ o oră, se încearcă cu un beţişor lung (furat din mătură)

!Pont! Ca să avem cozonăceii pufoşi, gălbenuşurile le frecăm separat cu zahăr, iar albuşurile, tot separat, le batem spumă şi le încorporăm în aluat sub această formă!

Pentru cozonăcelul ăsta haios, noi am folosit resturile care ne-au rămas de aluat. Am făcut rulouri mici pe care le-am umplut cu cremă de nucă şi pe care le-am aşezat unele lângă altele în tavă! Et voila, un cozonăcel făcut din "resturi"!

În mod normal, cozoacul nostru arată ca bucăţica aceea minusculă de pe faianţă... din păcate nu am nicio poză cu o pufoşenie în toată splendoare ei... Dar nu e nimic, revenim cu mai multe detalii după data de 5 mai.

Şi pentru că sunt mândră de originile mele... foarte... moldoveneşti, mă simt darnică azi! Aşa că vă împărtăşesc o reţetă tareeeeeeeeeeeeeeeee bună de cozonac moldovenesc!

Pentru cozonacul moldovenesc aveţi nevoie de:

- 1,5 kg făină
- 60-80 g drojdie
- 15 ouă
- 400 g zahăr
- 300 g unt
- câteva linguri de ulei
- esenţă de rom
- jumătate de litru de lapte
- o linguriţă sare
- zahăr vanilat
- coajă rasă de lămâie
- nuci
- stafide (nu îmi plac stafidele aşa că folosesc merişoare, cui îi plac stafidele.... are liber la mână)
- cacaoa

Preparare:

Într-un lighean punem 300 g făină, pe care o opărim cu o parte din lapte, clocotit şi amestecăm bine (de preferat cu o lingură de lemn). Când s-a răcit puţintel, adăugăm drojdia de bere dizolvată în puţin lapte călduţ, o lingură de zahăr, o lingură de făină şi amestecăm bine-bine! Acoperim cu un prosopel curat şi dăm la căldură, să crească mare şi frumos!
Căt timp preparatul de mai sus creşte, separăm gălbenuşurile de albuşuri. Frecăm gălbenuşurile cu puţină sare, adăugând treptat zahărul! Şi frecaţi cu simţ de răspundere vă rugăm! Când ce am plămădit a crescut, adică şi-a dublat volumul, turnăm peste ea gălbenuşurile frecate, restul de mirodenii, făina şi laptele călduţ şi frămţntăm voiniceşte!
După ce am obţinut un aluat exact cât trebuie de moale, frământăm în continuare, adăugând câte puţin unt călduţ.
Opreaţiunea frământarea durează cam o oră dragii mei..., până când coca va face băşicuţe! Dacă aluatul este prea tare, se vor adăuga în el câteva albuşuri de ou (5-6) bătute spumă, apoi mai frământăm cam 5-6 minute, acoperim cu un prosop curat şi dăm la cald, să crească! Şi în acest caz, aluatul trebuie să îşi dubleze volumul!
În rest... procedăm ca în reţeta de mai sus în ceea ce priveşte umplutura şi modul de asamblare!
Şi da, la această reţetă nu avem nevoie de albuşuri (doar dacă aluatul e prea tare)! Dar nu e bai, le putem folosi să facem pricomogdale!

Şi vă spun sincer, cozonac mai bun ca ăsta nu există!!!