Desertul copilăriei...

În sfârşit am ajuns şi acasă, ce-i drept, am venit cu iarna! De cum am pus picioruşele pe meleagurile natale, se simţea un oarecare aer de schimbare, iar ninsoarea nici nu a întârziat să apară! Ba chiar s-a aşternut un strat bunicel de omăt, colindătorii se aud de prin pieţe, viscolul şuieră ameninţător, venit de la el din Siberia, iar noi stăm la căldurică în casă, infofoliţi bine-bine, iar cei norocoşi au ocazia să mângâie şi un ghemotoc torcător de blană!
Şi în atmosfera asta de iarnă de basm, de iarnă a copilării mele, mi-am amintit cu nostalgie de inocenţa copilăriei şi bunătăţurile de la bunica!
Mere şi gutui coapte în cuptorul sobei, frumos mirositoare şi atât de gustoase... cacaoa caldă, cu lapte proaspăt de vacă, plăcinte cremoase şi delicioşii biscuiţi unşi cu gem şi unt, serviţi alături de un ceai fierbinte sau ciocolata mai sus amintită...
Toate bunătăţurile astea ne aşteptau când ne întorceam de la joacă... săniuş, cazemate, oameni de zăpadă, bulgăreală, colindat, ce făceam noi! Ne bucurau atât de mult fulgii de nea şi primul omăt..., iar acum, abia dacă mai scot năsucul afară pe uşă!
Se vede că îmbătânim...

Şi uite aşa, mi-a venit mie ideea de a vă prezenta astăzi un desert clasic, cu care ne fenta bunica oricând noi aveam poftă de ceva dulce, iar ea nu avea prea mult timp la dispoziţie pentru a ne face un desert prea elaborat!!!

Pentru acest super desert, pe care sunt convinsă că cei mici, dar şi cei mari îl vor adora, aveţi nevoie doar de nişte biscuiţi, făcuţi în casă sau cumpăraţi, o cană de ciocolată caldă, cafea sau ceai şi gemul vostru preferat!
În cazul de faţă, gem de afine şi de măceşe!!!

Gemul de măceşe e cel mai complicat de pregătit, aşa că aveţi nevoie de:

- aprox. 1 kg de măceşe
- zahăr
- apă
- sită sau tifon
- muuuuuuuuuuuuuuuultă răbdare

Preparare:

În primă instanţă trebuie să curăţaţi măceşele... le tăiaţi la capete, la daţi în două şi apoi scoateţi căsuţa cu sâmburei şi pufi. Folosiţi nişte haine mai proaste, pentru că pufu intră în ţesătură şi vă înţeapă... se duce însă la spălat.
După ce le-am curăţat pe toate, le spălăm sub un jet de apă rece de mai multe ori, apoi le punem la fiert. În momentul în care au devenit suficient de moi, le trecem prin sită. Pasta astfel obţinută o trecem iar prin sită, pentru a elimina orice urmă de pufişori, pentru că pot cauza alergii sau alte inconveniente.
Apoi punem pasta de măceşe la fiert cu o cantitate egală de zahăr cu pasta rămasă şi fierbem până când se transformă într-un gem bine legat. Punem în borcane cât e încă fierbine, le înfăşurăm în prosoape şi când s-a răcit, punem capacele şi depozităm! Sau păpăm imediat!!!

Pentru gemul de afine aveţi nevoie de:

- 1 kg afine
- 700 g zahăr
- zeama de la jumătate de lămâie

Preparare:

Spălăm bine afinele, le punem într-o crăticioară şi peste ele punem zahărul şi lăsăm aşa jumătate de zi sau peste noapte. Apoi le punem la fiert, le păzim bine şi amestecăm constant cu o lingură ca să nu se lipească, iar la ultimele clocote adăugăm zeama de lămâie. Nu trebuie fiartă extraordinar de mult, ci până devine suficient de legată, deoarece afinele au multă pectină şi gemul se va închega! Apoi procedăm la fel ca la gemul de măceşe pentru depozitare!
Şi mâncăm, deoarece e un gem extraordinar de gustos!!!!

Da... fructe pentru gemurile astea veţi găsi abia la vară-toamnă, însă inspiraţie pentru un desert gustos şi rapid, cu siguranţă găsiţi chiar acum! Spor la preparat bunătatea asta pentru cei dragi! Cu siguranţă îi veţi încânta!